De la -

SCARI MUZICALE DE JAZZ

Sunt unele dintre cele mai grele scari muzicale, constand in acorduri diminuate, augmentate si tot mai multe

În muzică, o progresie de acorduri reprezintă o înlănțuire de relații armonice (între acorduri), de regulă concepută astfel încât să poată fi repetată într-un cadru formal simplu, uneori sprijinind improvizația. Ea poate fi notată fie prin trepte (numere de la unu la șapte, eventual însoțite de indici, reprezentate prin cifre arabe sau romane) – este cazul celebrului II–V–I (scris și 2–5–1) din muzica jazz. În a doua jumătate a secolului XX s-a dezvoltat cifrajul de jazz pentru reprezentarea acordurilor, fapt care a permis notarea progresiilor fără a aminti treptele, deosebit de avantajoasă în cazul modulațiilor repetate (tonale) sau al unor relații modale. 

Noțiunea de progresie de acorduri nu s-a impus încă în muzicologia românească din cauza viziunilor conservatoare ce resping o teorie a muzicii diferită de cea clasică. Considerată un împrumut din muzicologia americană (lb. engl. chord progression), ea își confirmă totuși existența în muzica românească prin aparițiile tot mai dese în vocabularul muzicienilor de jazz și rock. Un concept aproape sinonim din terminologia clasică este cel de cadență (cele mai multe progresii sunt cadențe, ceea ce înseamnă că ultimele elemente ale înlănțuirii de acorduri duc către o sonoritate stabilă ce poate servi ca final al muzicii)

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Clasificarea instrumentelor muzicale – denumiri și tipuri

De la -
Imagine
        Te-ai întrebat vreodată ce rol are un instrument într-o orchestră? Sau ce diferențiază timbrul dintre un clarinet și un oboi? Clasificarea instrumentelor muzicale nu se face doar după denumiri, ci în spate stă un sistem foarte elaborat. Sistemul Sachs-Hornbostel (sau sistemul H-S) este o metodă globală de clasificare a instrumentelor muzicale acustice. A fost dezvoltat în 1914 de doi muzicologi europeni, în ciuda propriilor temeri că un astfel de sistem sistematic era aproape imposibil.          Înainte de a cunoaște care sunt cele mai populare instrumente trebuie să știi care sunt tipurile de instrumente din care poți alege. Poate pe lista celor mai căutate instrumente muzicale nu se află o alegere potrivită ție, așa că ți-ar folosi să cunoști care sunt avantajele învățării pianului, chitarei sau vioarei.         Instrumentele muzicale se împart în cinci categorii, în funcție de modul de producere a sunetului: ●       instrumente muzicale cu coardă; ●    
Citiți mai multe

Componentele viorii

De la -
Imagine
           Aspectul unei viori este in forma de para si este calculat matematic.                Corpul viorii - este format din fata sau tablita, eclisele, sparele, bara de rezonanta si popicele. Toate aceste bine unite intre ele creeaza suntetul magnific al viorii. Cu cat este mai inalta suprafata din lemnul masiv cu atat sunetul este mai surd si moale, cu cat este mai jos cu atat notele sunt mai pronuntate.             Inaltimea sunetului rezultat este determinata de lungimea obtinuta prin apasarea coardei si de diametrul acesteia. Astfel, o coarda va emite un sunet mai inalt cu cat este mai scurta si cu diametrul mai mic. Acesta este principiul de baza al acordajului.     Sunetul emis de coarda este insuficient prin sine, de aceea trebuie amplificat. Acest aspect a fost rezolvat initial cu ajutorul cutiei de rezonanta. O data cu aparitia dozei electrice care este fixata in spatele coardelor pentru a prelua vibratia acestora si a o transmite catre difuzor, importanta cutiei
Citiți mai multe

Legendele despre viorile lui Stradivarius s-au dovedit reale

De la -
Imagine
      M-au impresionat foarte mult legendele despre viorile lui Stradivarius si vreau sa vi le impartasesc si voua !         Legendele despre viorile lui Stradivarius, faţă în faţă cu rigurozitatea ştiinţei, s-au dovedit reale. In primul rand s-a constatat că numai anumite esenţe de lemn de rezonantă se pretează la construcţia viorilor de înaltă clasă. Copacii trebuie să îndeplinească o serie de condiţii. Mai întâi să crească la altitudini în jurul a 1000 metri, în sol silicos, cu un climat nu prea arid. Apoi, ei să aibă fibrele perfect regulate, rezistente la deformaţii. Mai sunt şi alte condiţii, dar toate aceste calităţi nu mai rămân la aprecierea subiectivă a artizanului, ci sunt testate cu instrumente aparate speciale.            S-a constatat că, în lume, doar două zone pot furniza lemnul de rezonanţă capabil să întrunească cele mai exigenţe condiţii: Carpaţii româneşti şi Tirolul elveţian. În ceea ce priveşte locul, problema s-a dovedit şi ea soluţionabilă. Chimi
Citiți mai multe