Componentele viorii

De la -
           Aspectul unei viori este in forma de para si este calculat matematic.
  •                Corpul viorii - este format din fata sau tablita, eclisele, sparele, bara de rezonanta si popicele. Toate aceste bine unite intre ele creeaza suntetul magnific al viorii. Cu cat este mai inalta suprafata din lemnul masiv cu atat sunetul este mai surd si moale, cu cat este mai jos cu atat notele sunt mai pronuntate.
  •             Inaltimea sunetului rezultat este determinata de lungimea obtinuta prin apasarea coardei si de diametrul acesteia. Astfel, o coarda va emite un sunet mai inalt cu cat este mai scurta si cu diametrul mai mic. Acesta este principiul de baza al acordajului.     Sunetul emis de coarda este insuficient prin sine, de aceea trebuie amplificat. Acest aspect a fost rezolvat initial cu ajutorul cutiei de rezonanta. O data cu aparitia dozei electrice care este fixata in spatele coardelor pentru a prelua vibratia acestora si a o transmite catre difuzor, importanta cutiei de rezonanta scade considerabil.  
  •            Trunchiul este alcatuit din imbinarea unui capac plat arcuit (numit si burta) a spatelui arcuit si a ecliselor. De-a lungul marginii exterioare, a placii superioare si a spatelui este fixata o incrustare (o banda curbata, o centura) cu efect decorativ si practic, acela de a opri posibilele fisuri. Pe partea de deasupra a cutiei de rezonanta sunt scobite 2 f-uri. In aceeasi zona se gaseste calusul pe care sunt sprijinite coardele si care transmite vibratiile de la coarda la cutia de rezonanta.   





           Pe trunchiul viorii sunt intinse cele patru coarde. Pe corpul instrumentului, acestea sunt fixate de cordon (limba). Pe cordon se pozitioneaza patru acordori fini. In extrema superioara a cutiei de rezonanta sunt: gatul, saua si un buton de intindere. 
  •      Butonul de intindere este atasat blocului de jos din interiorul cutiei de rezonanta.    In afara partilor vizibile, trunchiul viorii are in interior urmatoarele parti componente: usciorul sunetului, bara de bas, colturile de pe margini, fasiile care placheaza.    
  •      Gatul sprijina bara pentru degete. La capatul gatului se gasesc: cutia cheilor (cutia de cuie), cheile (cuiele) si spirala.   
  •      Arcusul este format in principal din: bat (partea din lemn) si snur (par) din aprox. 150 de fire de par din coada de cal. Partea superioara a arcusului este numita varf, iar cea inferioara talon (cunoscut si ca scaun, talon, broasca sau capra). In partea inferioara a arcusului se mai afla: surubul (adaptor, ajustor), invelisul (de obicei facut din piele) si bobina (cotul).    Coardele viorii, acordate in cvinte perfecte (interval considerat de unii simbol al perfectiunii sonore) sunt: SOL – RE – LA – MI.    Pe cutia de rezonanta se afla un suport pentru barbie. Pentru echilibrarea viorii pe umarul instrumentistului se poate utiliza si un suport detasabil pentru umar.     
Autor: Liviu Stoica

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Clasificarea instrumentelor muzicale – denumiri și tipuri

De la -
Imagine
        Te-ai întrebat vreodată ce rol are un instrument într-o orchestră? Sau ce diferențiază timbrul dintre un clarinet și un oboi? Clasificarea instrumentelor muzicale nu se face doar după denumiri, ci în spate stă un sistem foarte elaborat. Sistemul Sachs-Hornbostel (sau sistemul H-S) este o metodă globală de clasificare a instrumentelor muzicale acustice. A fost dezvoltat în 1914 de doi muzicologi europeni, în ciuda propriilor temeri că un astfel de sistem sistematic era aproape imposibil.          Înainte de a cunoaște care sunt cele mai populare instrumente trebuie să știi care sunt tipurile de instrumente din care poți alege. Poate pe lista celor mai căutate instrumente muzicale nu se află o alegere potrivită ție, așa că ți-ar folosi să cunoști care sunt avantajele învățării pianului, chitarei sau vioarei.         Instrumentele muzicale se împart în cinci categorii, în funcție de modul de producere a sunetului: ●       instrumente muzicale cu coardă; ●    
Citiți mai multe
De la -
Imagine
SCARI MUZICALE DE JAZZ Sunt unele dintre cele mai grele scari muzicale, constand in acorduri diminuate, augmentate si tot mai multe În muzică , o progresie de acorduri reprezintă o înlănțuire de relații armonice (între acorduri), de regulă concepută astfel încât să poată fi repetată într-un cadru formal simplu, uneori sprijinind improvizația . Ea poate fi notată fie prin trepte (numere de la unu la șapte, eventual însoțite de indici, reprezentate prin cifre arabe sau romane ) – este cazul celebrului II–V–I (scris și 2–5–1) din muzica jazz . În a doua jumătate a secolului XX s-a dezvoltat cifrajul de jazz pentru reprezentarea acordurilor, fapt care a permis notarea progresiilor fără a aminti treptele, deosebit de avantajoasă în cazul modulațiilor repetate ( tonale ) sau al unor relații modale .  Noțiunea de progresie de acorduri nu s-a impus încă în muzicologia românească din cauza viziunilor conservatoare ce resping o teorie a muzicii diferită de cea clasică . C
Citiți mai multe